Joia Grasă, o zi fără regrete

Joia Grasă este una dintre cele mai savuroase tradiții ale sezonului rece și ultima mare dezlegare la ospăț înainte de intrarea în Postul Mare. 

Obiceiul vine din perioada carnavalului, care începea la Bobotează și ținea până la Miercurea Cenușii.

Înaintea săptămânilor de post aspru, fără carne și grăsimi, joia dinainte devenea o excepție: o zi în care, spuneau oamenii, „ceea ce mănânci nu se consideră păcat”.

Pe mesele de Joia Grasă ajungeau cele mai bogate bucate rămase din carnaval: carne afumată, cârnați, slănină, răcituri, gogoși și ștrudel. Nu era vorba despre lăcomie, ci despre un exces ritualic – o celebrare a abundenței, înainte de cumpătare.

Sucevenii n-au auzit de Joia Grasă, n-au practicat-o niciodată și mai mult, nu sunt de acord cu acest obicei.

Edviga Alexandrovici este originară din Pleșa, județul Suceava, și respectă acest obicei de când era copil. Aceasta spune că Joia Grasă are o semnificație aparte atât pentru ea cât și pentru comunitate. 

În prezent, puțini îi cunosc rădăcinile religioase, dar Joia Grasă rămâne o sărbătoare a gustului și a bucuriei simple. O punte între bucătăriile de altădată și mesele moderne – și o ultimă invitație la răsfăț, înainte de post.