În timp ce media europeană a reciclării materialelor reutilizate depășește 12%, țara noastră abia atinge 1%, o valoare care o plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Această diferență uriașă reflectă nu doar lipsa infrastructurii, ci și absența unor politici coerente, a unui sistem eficient de colectare separată și a unei culturi civice orientate spre protejarea mediului.
Modelul olandez demonstrează însă că performanța este posibilă: cu o rată de reciclare ce depășește 30%, Olanda a reușit să transforme deșeurile într-o resursă economică strategică. Belgia și Italia mențin procente de peste 20%, datorită parteneriatelor public–private, investițiilor în tehnologii moderne și stimulentelor pentru cetățeni și companii.
Metalul rămâne materialul cel mai frecvent reciclat în UE – peste 20% –, urmat de sticlă, ceramică, cărămizi și materiale biodegradabile (aproape 10%), însă România reciclează cantități nesemnificative din toate categoriile.
În lipsa unor investiții strategice, a unor politici ferme și a unui efort colectiv, România riscă să rămână mult în urma obiectivelor europene și să piardă oportunități economice importante generate de economia circulară. Schimbarea este posibilă, dar necesită un plan național amplu, sprijin financiar real și campanii de educare care să transforme reciclarea într-un reflex zilnic, nu într-o raritate.
