Domnilor politicieni, vă vedem zilnic pe ecrane. Vă auzim replicile, vă privim fețele îngrijorate, vă ascultăm promisiunile despre siguranța României. Dar când ridicăm ochii spre cer, vedem drone, alerte și avioane de luptă ridicate din nou de la sol.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu a început în 2022. A început în 2014. Ați avut doisprezece ani să înțelegeți ce înseamnă să trăiești lângă o amenințare care crește. Doisprezece ani în care apărarea cerului, rezistența economiei și protecția populației trebuiau să devină priorități ale statului.
În schimb, ne oferiți spectacolul unui joc de mimă numit „formarea guvernului”. Negociați funcții, împărțiți ministere, repetați formule despre responsabilitate. Iar la capătul negocierilor apare încă un guvern care cere populației să suporte costul deciziilor sale, fără să-i prezinte un plan concret de protecție economică și de siguranță în fața crizelor.
Când economia apasă tot mai greu pe oameni, iar războiul se apropie de graniță, întrebarea nu este cine a câștigat un minister. Întrebarea este ce face acel minister pentru ca oamenii să poată trece prin ce urmează.
Semnalul era vizibil chiar înainte de 2014. La summitul NATO de la București din 2008, Alianța a afirmat că Ucraina și Georgia vor deveni membre. Nimeni nu putea ști atunci exact ce avea să urmeze. Tocmai de aceea, datoria celor care conduceau România era să pregătească țara pentru scenariile periculoase.
Astăzi, incidentele nu mai sunt ipoteze. Ministerul Apărării raportează atacuri lângă frontieră, pătrunderi neautorizate în spațiul aerian și ridicări repetate ale aeronavelor de luptă. Fiecare intervenție poate fi necesară. Dar fiecare ar trebui să vă oblige să răspundeți: cum construim o apărare eficientă împotriva dronelor și cum protejăm oamenii care trăiesc sub acest cer?
Nu vă cerem să divulgați planuri militare. Vă cerem termene, priorități și răspundere. Ce capacități antidrone dezvoltă România? Cum sunt pregătite comunitățile de la frontieră? Ce măsuri economice îi ajută pe oameni să reziste unei crize prelungite?
Ați avut ani pentru pregătire. Acum aveți obligația să dați răspunsuri. Mimica gravă nu apără un sat. Negocierea unui fotoliu nu plătește facturile unei familii. Iar patriotismul rostit în fața camerei nu valorează nimic dacă, atunci când camera se stinge, România rămâne tot nepregătită.
Rușine celor care confundă guvernarea cu spectacolul. Siguranța țării și protecția oamenilor se construiesc înainte de alarmă, nu se improvizează în timpul ei.
