Minutul lui Relu
Marea pacoste, marea durere, este raportul între ce primește un ales al neamului și ce lucrează!
Țara noastră are, în prezent, în anul de grație 2026, 465 de parlamentari. Mai exact 331 de deputați și 134 de senatori. Noi, contribuabilii, electorii, plătim 80.000 de euro pe an (!) pentru funcționarea cabinetului unui singur parlamentar. În cele mai multe cazuri absolut degeaba. Un vestit profesor sucevean și hâtru prieten mi-a spus, m-a atenționat, în mod repetat, că democrația costă! 80.000 de euro pe an este o sumă care ar plăti salariile a zece medici tineri care chiar salvează vieți sau a 20 de profesori dedicați. Un profesor debutant are un salariu de până la 4500 de lei, iar un profesor cu gradul I cu toate treptele de vechime dacă încasează 6.000 lei.
În plus fiecare dintre parlamentarii noștri costă bugetul național circa 12.000 de euro lunar. Dacă facem un calcul rapid obținem un cost lunar de aproape 5,5 milioane de euro numai pentru indemnizații si beneficii directe.
*Beneficii financiare directe pentru un parlamentar
Reprezentatul poporului în Cameră sau Senat are un salariu net de bază de 21.323 de lei, o suma forfetară de 30.000 de lei pe lună, asta pentru buna funcționare a biroului parlamentar din teritoriu, 4.400 - 4.600 de lei pentru chirie dacă nu deține proprietate în București, transport gratuit cu CFR și un bilet de avion pe săptămână pe linii interne, abonament de telefonie decontat, plus diurna zilnică de 2% din indemnizație pentru fiecare zi de ședință. Conform datelor statistice la finele anului trecut (2025) salariu mediu net era de 5.500 de lei, adica aproximativ 1.100 de euro. Un parlamentar câștigă lunar, numai din indemnizația de bază, aproape de patru ori mai mult față de românul care l-a votat. Dar atenție (!) indemnizația de bază este cea mai mică parte din pachetul de beneficia salariale/financiare. În plus, din decembrie 2024 și până în septembrie anul trecut, Camera Deputaților a cheltuit nu mai puțin de 6,8 milioane de lei, adică 1,3 milioane de euro, numai pe diurnele de deplasare ale parlamentarilor veniți la serviciu. Senat și Camera împreună: 1,7 milioane de euro într-un singur an, ca să își aducă aleșii la Palatul Parlamentului. Și revin și accentuez faptul că la suma suma forfetară de 30.000 de lei pe lună acordată fiecărui parlamentar pentru biroul din teritoriu nu este controlată în niciun fel real. Nu există obligația de a prezenta chitanțe pentru toate cheltuielile. Nu există audit intern sau periodic. Deci NU se controlează aceste fonduri. Calculați la 465 de parlamentari și înmulțit cu 12 luni, suma forfetară colectivă depășește 167 de milioane de lei anual. Bani mulți, foarte mulți plătiți de noi și care nu sunt verificați de absolut nimeni.
Asta în timp ce guvernul negociază cu FMI reducerea deficitului bugetar de la 9,4% la 6,4% din PIB și a tăiat din pensii, din subvenții și din investiții.
Poate că nu numai aceste sume în sine sunt problema. Mare problemă, marea pacoste, marea durere, este raportul între ce primește un ales al neamului și ce lucrează. Sunt mulți foști deputați sau senatori care au explicat, simplu și pe înțelesul tuturor, în spațiul public, cum arată o săptămână de muncă parlamentară: luni - două ore; marți - comisii de maxim trei ore; miercuri - vot final cu cartela din dotare - o oră. Total: 10 ore pe săptămână, în cel mai bun caz!
Peste bani și peste toate ce NU înțeleg parlamentarii noștri este că funcția este o responsabilitate, nu un rang nobil. Sunt țări, ca Olanda spre exemplu, care au un scor de 83 din 100 pe Indicele de Percepție a Corupției Transparency International. România are 46 din 100. Al treilea an consecutiv cu același scor. Printre ultimele țări din Uniunea Europeană! Conform metodologiei Transparency International orice scor sub 50 este inacceptabil de mic. Noi suntem la 46 de mai mult de patru ani.
Ca să înțelegem de ce nu sunt bani pentru noi, pentru popor, pentru oamenii mai necăjiți, pentru spitale sau școli sau pentru umile pensii!
